Spre bucuria mea, am ocazia să testez multe materiale de artă pe care nu le-aș lua de pe raft în mod obișnuit – fiindcă la drept vorbind, pensulele mop și hârtia nouă mă intimidează.
Relația mea cu apa a crescut mult în ultimii ani, fiindcă m-am deprins cu pași mici de iubirea mea pentru culorile păstoase și am învățat să lucrez cu apa, să mă joc cu ea și să mă bucur de tehnicile de acuarelă. Poate și prin natura dimensiunii la care lucrez, pensulele mop mi s-au părut mereu out of my league, prin urmare nu m-am aventurat niciodată atât de mult în relația mea cu apa. Sincer, nici n-aveam în casă o pensulă mai mare de no. 14 de la Cotman – adică o pensulă cu vârf care își menține forma chiar și în tehnici de laviu
Am avut deci o lungă perioadă de adaptare cu noua gamă de pensule de la Borciani Bonazzi – Unico Infinito 850 – undeva la 2 luni și-un job de 5 zile lucrat în mare parte cu no. 2, cred că sunt pregătită să vorbesc despre experiența mea.
Prima impresie a fost că n-am mai pus mâna niciodată pe o pensulă care să aibă atâta detaliu de manufactură: de la mânerul ergonomic de dimetru mare care nu se rostogolește, până la detaliile aurii care țin fibrele în loc.
Când vine vorba de fir sintetic vs fir natural, aș alege mereu firul sintetic, ci nu doar fiindcă lucrez mixed media – dar și datorită rigidității pe care mi-o garantează în 8 cazuri din 10.
Ei bine, fibrele HIDRO sunt patentate de B&B și imită perfect părul natural de veveriță. Eu aș adăuga că imită perfect și cu un plus valoare, fiindcă prin comparație cu ce pensule cu păr de veveriță am, sunt nițel mai rigide. Un mare avantaj al fibrei HIDRO este că absoarbe o cantitate foarte mare de apă și permite o eliberare treptată, cu o flexibilitate aparte care permite variații de linie și grosime.
Las mai jos o comparație cu fibrele Toray din gama Cotman 111 de la W&N, pe care eu o folosesc atunci când lucrez în tehnici de laviu – mare parte în prima fază a ilustrației, când am nevoie de control asupra apei în tehnici de umed pe umed. Se poate observa continuitatea liniei pe o singură încărcare a pensulei în borcanul cu apă, folosind același pigment și aceeași hârtie. Dacă știți că lucrați cu multă apă și suprafețe mari, HIDRO are întâietate.
Cel mai intensiv tur de test a fost în cele 5 zile în care am pictat pentru Hermes grădinile parfumurilor. Ilustrațiile trebuiau începute și terminate în aproximativ 5 minute, în tușe mari de acuarelă – complet în afara zonei mele de confort. Am lucrat de luni până vineri cu pensula Unico Infinito 850 no.2 și cu o pensulă de detaliu de la Milan seria 311 no. 2. Nu vă lăsați amăgiți, vă las aici comparație și câteva dintre imaginile realizate în acest interval de timp pe un format de 12×12 – lucrate parțial din vârf și-n tehnica de umed pe umed.
Sunt de-a dreptul curioasă cum voi reuși să integrez aceste pensule în practica mea de zi cu zi. Ce știu sigur este că mă provoacă să măresc (măcar un pic) dimensiunile la care lucrez și să mă joc mai mult cu formele și apa. Până una alta, rămân mare fan a gamelor 800 și 820 Sintetico de la Borciani&Bonazzi, și puteți găsi toate favoritele mele în rubrica de pe site-ul lor, fiindcă se potrivesc fantastic cu nivelul de detaliu de care am nevoie în ilustrațiile mele.
Prin comparație cu alte branduri ale cărui fan sunt, precum Winsor&Newton sau Tintoretto, Borciani&Bonazzi s-a comportat cel mai bine în fața cernelurilor acrilice. Fiindcă îmi place să îmi condimentez munca, lucrez mult mixed media, prin urmare pensulele pe care le folosesc trebuie să răspundă mai multor nevoi: de la absorbirea cantității potrivite de apă și eliberarea ei treptată, la menținerea vârfului și a formei, dar și rezistența în fața acrilicelor. O bună bucată de timp, când aveam în plan lucrări cu mult acrilic sau multe cerneluri, apelam la pensule ieftine precum Milan sau DaVinci Fit Synthetics – care sunt accesibile ca preț și fac o treabă foarte bună când vine vorba de detaliu, dar care nu rezistă la mai mult de 2-3 lucrări indiferent de soluțiile profesionale de curățare a fibrelor, iar asta nu le face o alegere sustenabilă.
Pensulele Unico Infinito 850 de la B&B au deja un loc în paharul cu pensule de pe birou, deci au trecut testul, fiindcă dincolo de ajutorul pe care mi-l oferă în primele stadii ale ilustrațiilor de acum, mă ambiționează să nu tai următoarea coală de hârtie 50x70cm și să mă bucur de experiența de a picta pe suport MARE.
În altă ordine de idei, am vuit câteva zile că am găsit o hârtie de acuarelă care literalmente mi-a dat fluturi în stomac. Nu am mai simțit așa o emoție de când mi-am cunoscut soțul, dar aia e din altă categorie de povești. Cert e că m-am îndrăgostit după ce am testat și lucrat câteva zile pe variantele de hârtie Lanaquarelle – având deci prima mea experiență pozitivă cu o hârtie presată la cald.
Hârtiile presate la cald sunt, în teorie, perfecte pentru picturi detaliate, fiindcă au o textură mai fină prin comparație cu hârtia presată la rece. Practic însă, mie mi s-a părut pe dos, fiindcă mi-a părut mereu mult mai dificil de controlat culoarea pe ea, absorbția și manipularea apei și a pigmentului (până în momentul revelator de mai sus). Acestea fiind zise, am lucrat vreo 7 ani doar pe hârtie presată la rece. Am testat până acum variante cold pressed de la Hahnemuhle și Sennelier, Lanaquarelle, Canson, Schut, Arteza, Fabriano, Sonnet, Smiltains și Daler Rowney, despre care vă voi vorbi nițel acum. Îmi iau deci libertatea să zic că am ceva experiență când vine vorba de hârtii.
The Langton Prestige, 100% bumbac de la Daler Rowney este o hârtie specială pentru acuarelă, presată la rece, despre care cel puțin 20 de persoane mi-au scris odată ce au văzut că o voi testa. O bună parte dintre voi mi-ați spus că este hârtia voastră favorită!
Ei bine, mie mi-a plăcut – și atât. Cred sincer că blocajul meu stă în textură, fiindcă ilustrațiile mele cer mult detaliu, textura asta semi-rough mi se pare că agață vârful pensulei indiferent ce aș face. Mi-a dat un mare throwback spre 2016, anul când lucram doar pe hârtia Montval de la Canson. Sunt convinsă însă că nemulțumirea mea ține strict de nevoile de finețuri tehnice pe care le am în prezent.
Știți cât am pictat pe Montval de frica de a testa ceva nou? Vreo doi ani în cap.
De notat: nu faceți ca mine, testați, testați, testați.
The Langton Prestige e o hârtie bună, nu i-am găsit niciun alt cusur, apa e absorbită bine, varianta de 300g îți lasă timp să te joci cu apa și pigmentul suficient de mult – însă m-a pierdut tare mult suprafața grain-fin. Prin comparație, când lucrez cu hârtie presată la rece, merg spre Hahnemuhle Anniversary 425g sau Hahnemuhle Bamboo 265g (personal, nu țin musai ca hârtia pe care lucrez să fie 100% bumbac), care îmi oferă o suprafață mai netedă cu puțină granulație. O variantă de hârtie cold pressed cu suprafață potrivită ilustrației mele a fost și Fabriano Torchon pe care am iubit-o pentru o bună perioadă de timp – când o pui în lumină e toată numai norișori.
Vă las aici o poză pentru comparație cu bucurie în suflet că suntem diferiți și ne plac lucruri diferite – stânga Daler&Rowney cold pressed – dreapta Hahnemuhle Anniversary cold pressed. Motiv pentru care mă feresc întotdeauna să vă trimit țintă către o anumită hârtie, un anumit brand de acuarele sau un anume tip de pensulă. În linii mari fac reomandări fără grijă și povestesc cu entuziasm despre ce îmi place și de ce – însă o bucată esențială din dezvoltarea fiecărui individ ca artist este experiența pe care o are el însuși cu diferite suprafețe și mediumuri. Cine ar fi crezut că voi picta 5 zile cu o pensulă mop și c-o să-mi placă? Nu eu.
Lăsați-mi aici sau pe rețelele de social media – ori prin formularul de contact – orice întrebări, iar eu voi reveni către voi. Posibil să-mi ia ceva timp, dar promit că citesc.
Articol realizat în colaborare cu Pictorshop.ro după o perioadă de testare a produselor primite.
*produsele au fost trimise spre testare
