Una și cu una fac două: nu-mi pot face un top al cărților favorite.
Am adunat însă 10 + 4 titluri care au rămas cu mine după anul abia trecut.
Lacuna, Barbara Kingslover, pentru Mexic, Frida și Trotsky, pentru societăți diametral opuse și identitate
Angela’s Ashes, Frank McCourt, pentru Irlanda anilor ’30 (traducere publicată de Editura Art)
The Book of Laughter and Forgetting, pentru că sunt îndrăgostită de Kundera din clipa în care mi-a picat în mână The Unbearable Lightness of Being, dar pe care nu-l voi putea citi niciodată în română (traducere publicată de Editura Humanitas)
A God in Ruins, Kate Atkinson, pentru că m-a cucerit în 2016 cu Life After Life
Vanessa și sora ei, Priya Parmar, pe care am devorat-o de cum am primit-o, pentru că lumea Grupului Bloomsbury nu are cum să te cucerească, iar Virginia Woolf este magnetul care nu te lasă să te desprinzi de paginile cărții până la final.
Fata cu fragi, Lissa Stromme, pentru că poveștile oamenilor simpli care se lasă cuceriți de artă mă dau pe spate întotdeauna, iar dacă se mai strecoară și un mister la mijloc e și mai bine.
O viață măruntă, Hanya Yanagihara, pentru că n-am putut să mă gândesc la altceva câteva zile după ce am terminat-o de citit, fiindcă m-a răvășit terbil. Aici trebuie să vă lăsați purtați de poveste fără să vă fie teamă de ce veți simți la final. N-are să fie plăcut, dar merită.
Stasiland, Ana Funder, pentru că e bine să mai aflăm una-alta, poate-om înțelege cândva de ce e bine să fim responsabili și informați
The Robber Bride, Margaret Atwood, trebuie să mai argumentez? E Atwood și mister, duplicitate și nu numai, e tot ce-i trebuie ca să te lipești de ea cu totul și să nu ai nevoie decât de lapte cu ciocolată pe noptieră.
The Signature of All Things, Elisabeth Gilbert ei acum e acum, pentru că dacă nu vă pasionează botanica și Anglia secolului 19 nu aveți de ce să citiți cartea asta, c-are să vă enerveze. Mie mi-a plăcut tare mult și mă bucur din suflet că n-am lăsat-o în librărie.
All the Ugly and Wonderful Things, Bryn Greenwood, pentru că m-a provocat să trec de barierele întâlnite în societate care ne descriu cum arată familia de fapt.
Austerlitz, W.G. Sebald, pentru că nu am să mă plictisesc niciodată de descrierile lui Sebald și de istoria celui de-al Doilea Război Mondial care a dus la renumitele Kindertransports. (traducere publicată de Editura Art) Imediat după mi-a picat în brațe printr-o minune și Copiii uitați ai lui Hitler. Povestea adevărată a programului Lebensborn, de Ingrid von Oelhafen și Tim Tate care nu este de trecut cu vederea.
Here I am, Jonathan Safran Foer, pentru că n-am să mă satur niciodată de umorul sec al lui Foer în contexte deplorabile. (traducere publicată de Editura Humanitas)
Uncenicul arhitecului, Elif Shafak. Nu am cuvinte. Mi-nu-na-tă lume! Gândindu-mă la ea simt că m-am uitat pe gaura cheii și am salivat la cele mai dulci deserturi turcești.
Și cu asta închei lista de cărți care mi-au rămas în cap și suflet în 2017, un an al naibi de ciudat, dar plin de cărți care mi-au înmuiat genunchii. 🙂
Vă urez numai cărți bune în 2018 și multă multă diversitate în lista de lectură!
