Îmi este foarte greu să recunosc că sunt unul dintre ilustratorii care până în luna aprilie 2018 nu a lucrat cu un monitor. Răspunsul la întrebarea pe care o ghicesc cumva, și anume “De ce?” este “De lene.”
Cu alte cuvinte, mi-a fost lehamite ca de fiecare dată când aveam ceva de lucrat pe laptop să îmi mut catrafusele pe biroul alăturat unde trona monitorul casei, motiv pentru care mi-am negat în tot timpul ăsta nevoia de a avea așa ceva.
Lucrurile s-au schimbat odată cu un BenQ PD2500Q pe care l-am primit în teste.
Cum poți fi obiectiv când te simți copleșit de o rezoluție de 2560×1440 după ani de stat cu ochii în ecranul de la laptop? Nu știu, dar am să încerc.
Probabil că cea mai mare gafă pe care am făcut-o în aventura mea cu ilustrația digitală (my precious love-hate relationship) este că laptopul și tableta mea nu au fost calibrate o lungă perioadă de timp. Ce înseamnă asta pentru oamenii care lucrează ilustrație color? Două imagini diferite. Ar fi amuzant dacă nu ar fi fost un chin să aduc culorile tabletei laolaltă cu nuanțele de pe laptop. După aventura calibrării am zis “evrika” și am decis că va rămâne un secret toată prostia asta. Până acum, când n-aveam cum să exemplific mai bine ce viață în ruină îți poate aduce neștiința.
Când am primit monitorul, l-am scos entuziasmată din cutie și l-am montat singură, iar asta înseamnă foarte multe lucruri, pe lângă faptul că sunt eu extrem de îndemânatică. *hint, hint* În timp ce încercam să descâlcesc tainele mufelor (pentru că nu mi-am dat seama din prima că au desene pe ele) îmi făceam griji că nu mai am calibrator. Iar asta ar fi însemnat că aș fi luat-o de la capăt cu două ecrane care fac lucruri diferite. Nimic mai greșit. Din secunda în care am pornit monitorul am descoperit că ce scrie pe specificațiile monitorului se întâmplă pe bune (adică e calibrat din fabrică). Poate reproduce întrega paletă sRGB, ceea ce pentru noi, oamenii cu imaginile, este esențial. Toate nuanțele sunt acolo, gradientele sunt fine. Descoperi majoritatea detaliilor, sunt genul de lucruri de care nu îți dai seama că ai nevoie până în clipa în care le folosești și observi ce diferență fac. Pentru mine, care îmbin ilustrația digitală cu tehnica tradițională și totodată pun accentul și pe print, e un aspect care mă ajută să fac ordine în dezordinea culorilor la care ajung destul de ușor lucrând cu o tabletă grafică, laptop și scanner simultan.
O altă epopee a ilustratorului care învață lucruri singur este aceea a ilustrației de carte care în print nu iese cum o ai tu pe laptop. Să vă spun unul dintre motive? CALIBRAREA. Am stabilit deja că mi-am rezolvat frica și problema asta. Dacă-mi scrie careva că nu-i destul de saturat, să-și schimbe monitorul. I-aș sfătuii și pe oamenii din edituri să apeleze cu mai mult curaj la tehnologia asta.
Ce pot mai pot aprecia la monitorul ăsta, ca posesoare de patru animale neismțite, este că nu se mișcă deloc din poziția în care l-ai pus, nici dacă mâțul nemâncat îl lovește isteric cu labele, nici dacă pisica nepieptănată caută mingea de catnip în spatele lui.. Asta era o problemă pe care o remarcasem la alte monitoare și care mi-ar fi dat de furcă, fiindcă poziția ideală a ecranului e numai una, și atunci când o găsești e ideal să ții de ea, altfe riști dureri de spate. Nu știu dacă designerii produsului au luat în calcul că artiștii sunt adeseori iubitori de pisici, dar îmi place să cred asta.
Mi-a șoptit o vrăbiuță că datorită marginii subțiri este potrivit pentru un set-up dual screen, dar nu am cum să comentez situația asta, fiindcă nu concep să ocup biroul cu mai mult de un monitor. UNII DINTRE NOI MAI ȘI PICTĂM!
E mai puțin obositor fiindcă are flicker reduction și totodată extrem de util dacă vrei să faci poze la ecran, ca un adevărat profesionist care nu a descoperit combinația de taste pentru screenshot. Aș putea să povestesc la nesfârșit cât de uitlă e suprafața mată dacă ai biroul lângă fereastră și tot așa, dar esențial în toată povestea asta, pentru mine personal, este că BenQ PD2500Q este făcut exact pentru nevoile unui designer, illustrator sau animator (aici ar fi de menționat și modul Darkroom, CAD/CAM şi Animaţie, care personalizează setările de afişare pentru mai multă precizie și productivitate).
Voi ce povești amuzante și cinice aveți din cariera voastră? 🙂
PS. După cum spuneam…
Super utila post area! Ce calibrator folosesti?
Bună,
Mulțumeesc!
X-Rite i1 am închiriat de la F64 pentru o calibrare pentru ecranele de acasă. 🙂