Freelancing, Lifestyle

Ia productivitatea de unde nu-i

Cum aia când te codești de la a scrie textul ăla despre productivitate?

De două zile încerc să mă adun și să pun în cuvinte concluziile la care am ajuns în ultima vreme – am numărat vreo 6 luni, moment care a coincis cu o spitalizare, niște stat la pat și o reorientare către ce-i mai important. Și ca să încep cu începutul, e de spus că “ultima vreme” a fos pentru mine de-a dreptul teribilă. Pe lângă o droaie de probleme personale s-a ivit și bine vestitul ARTIST’S BLOCK.

Să nu treacă greșit informația, l-am mai avut și cu toții-l avem. Da’ acum m-a izbit rău în moalele capului.

Pentru mine a fost o traiectorie interesantă din punct de vedere profesional, însemnând că am avut de lucru încât să nu-mi mai rămână timp pentru mine, pentru pisici, pentru a dobândi niște tabieturi de liber profesionist (nu râdeți de cuvântul tabieturi fiincă își are bine locul aici), iar asta nu a adus decât multă panică, mult haos și ceva mai multe probleme de sănătate. O poveste deloc încântătoare m-a făcut să îmi dau seama, cum într-un mod extrem de clișeic ne fac problemele pe noi toți să ne dăm seama de cele mai banale lucruri, că sănătatea mea primează. Și dincolo de toate, că primează capul. Să fim bine cu capul și-n rest ne facem bine și la trup.

Agendele m-au ajutat să capăt niște skilluri de organizare cam primitive, însemând că, pe lângă programul lunar, ajungeam să scriu programul pe zile. Dacă nu sunteți freelanceri și nu știți, jur cu mâna pe inimă că mai niciodată nu m-am putut ține de ce scriam cu o zi în urmă. Programul se schimbă de la o zi la alta, de la o oră la alta, de la un mail sau un telefon la altul. Rezultatul e că agenda arată ca un pilaf colorat, fiindcă nicio culoare de pix din univers nu mai poate să te lămurească ce aveai de făcut de fapt și ce e musai să faci până la finalul zilei.

 

La a treia agendă mi-am dat seama că nu merge și am făcut nițel reasearch cu privire la treaba asta creativă. Pe moment, eu lucrez la aproximativ 4 proiecte. Ce îmi place și nu-mi place la filmul ăsta este că stilurile-s nițel diferite, ceea ce-mi dă o anxietate cam mare când vine vorba să trec de la lucrul la o carte la alta. Concluzia? Împart pe zile –  iar unde se poate apelez și la fragmentarea pe săptămâni.

 

Ca să fie totul clar, am să enumăr mai jos ce trucuri aplic în așa fel încât să duc la bun sfârșit cel puțin 90% din task-uri:

1. Primul pas este Google Calendars, pe care l-am setat în așa fel încât să afișeze și programul soțului. Cătălin este și el freelancer. Asta înseamnă două programe care variază de la o zi la alta. Asta ne ajută să book-uim evenimente la care ne-ar plăcea să mergem, weekenduri la mare ori văruitul pereților din casă. Putem vizualiza ușor în ce zile avem întâlniri, care sunt perioadele mai libere și când anume avem fixate vacanțele. Pentru un cuplu cu ritmul nostru de viață, trucul ăsta s-a dovedit a fi foarte util!


2. Mi-am instalat Trello pe telefon. Trello este o aplicație pe care am descoperit-o în timp ce făceam reasearch pe subiect. Practic nu-i nimic altceva decât o agendă virtuală construită cu scopul de a potența productivitatea. Nu vă așteptați la minuni, e gândită destul de basic, dar în cazul meu își face treaba. Cum spuneam, agendele ajungeau să fie un colț care nu năștea organizare, ci mai degrabă confuzie. Am început să folosesc app-ul acum 3 săptămâni și mi-am dat seama că, aplicând câteva principii simple, mă ajută foarte mult. (no ads here, calm down!)


3. În aplicație există opțiunea de a crea Boards. Vinerea creez un board pentru săptămâna în curs și în funcție de mailurile primite și de ce știu că trebuie să duc la bun sfârșit, de deadline-uri și alte minuni, prioritizez task-urile cât mai eficient posibil. Deadline-urile pentru proiectele mari sunt scrise și în Google Calendars, deci mă ajut de toate astea ca să estimez ce volum de lucru trebuie să am în fiecare zi.

Prin urmare, o zi poate arăta așa:

După cum se vede, încep ziua cu cafea și mailuri, undeva între 7-9:30. Trezirea variază destul de mult în funcție de ce carte citesc la momentul respectiv, de starea mea generală, etc. Încerc să încep ziua cât mai devreme posibil, deci ora de culcare rareori depășește 00.00. Mailurile sunt urmate de un pic de acuarelat, brodat, gândit, vorbit și mai știu eu ce alt lucru mă relaxează și-mi dă o stare bună. În ultimul timp, proiectele care țin de muncă sunt în mare parte de ilustrație digitală, așa că încerc să fac orice altceva decât să stau cu ochii în ecran.


4. Îmi place să setez țeluri pentru zi și – de cele mai multe ori – reușesc să mă țin de treabă. Deadline-urile mele cu cărțile pe care le lucrez sunt destul de strânse mai mereu – spre disperarea mea –  așa că e mereu nevoie să fiu bine organizată, în așa fel încât să nu fie întârzieri mari în ce privește intrarea în print. Unele proiecte necesită mai mult timp decât altele, altele sunt mult mai greoaie din cauza problemelor de comunicare și așa mai departe. Putem detalia și asta într-o dată viitoare dacă e cineva curios (comentați mai jos, întrebați, știți voi). Cert e că mereu sunt variabile. Poate părea banal că notez fiecare mail pe care trebuie să îl trimit, dar uneori amân răspunsul o zi sau două, în funcție de caz, prioritizând mai degrabă ce arde. Merg pe principiul că uit ușor.


5. În aplicație poți asocia label-uri fiecărui task, asta însemnând că, odată ce duc la bun sfârșit ceva, marchez de îndată cu galben. Sunt mici reward-uri care pe plan psihologic aduc beneficii unui freelancer. Fiecare task e important și ăsta-i modul în care, în perioada mea neagră, îmi mai luminez starea de spirit știind că am făcut ceva ce trebuia făcut, că am mai rezolvat o problemă. Roșu este pentru “musai azi”.


6. De la o săptămâna la alta încerc să schimb activitatea făcută în prima parte a zilei. Dacă săptămâna asta aleg să pictez sau să citesc, în următoarea am să brodez ori am să îmi imaginez proiecte următoare. Îmi dau seama că alternarea e mama productivității. Apuci să faci de toate și te simți mai bine cu tine.


7. Cât despre mese, în 95% din zile mâncăm împreună. Nu întotdeauna avem timp să gătim, așa că ajungem să mâncăm și mâncare comandată sau conserve. Sunt perioade atât de ocupate în care mesele sunt singura activitate pe care o avem la comun, chiar dacă stăm și lucrăm amândoi de acasă. Am dobândit tabieturi amândoi, da, și probabil că e cea mai sănătoasă chestie pe care o poți face pentru tine atunci când ești pe cont propriu. Ceea ce îi intimidează pe mulți la stilul ăsta de muncă și viață este haosul și lipsa diferențierii dintre muncă și procrastinare, dar dacă ești un pic sălbatic – ca subsemnata – dacă urăști ceva mai mult orașul – tot ca subsemnata – ajungi să îndrăgești ritmul ăsta care îți poate aduce de toate.


8. Un lucru important, pe care l-am mai spus când am avut ocazia, este că mi se pare esențial ca spațiile să fie bine departajate. Anume că nu-i tocmai bine să-ți iei obiceiul de mânca la birou. La masă, pe care o luăm în bucătărie pe minuscula noastră măsuță de exterior, obișnuim să punem podcast-uri, youtube și altele – chestii care creează conversații după masă și care ne relaxează. Spațiul de stat la cafea, cu canapeaua, balansoarul, biblioteca și discurile, unde-i numa’ bine de citit, este la câțiva pași de spațiul de lucru, DAR nu este în spațiul de lucru și vice-versa. Birourile ne sunt în spațiul strict dedicat lucrului, unde avem acuarele și aparatură foto, după caz. Practic, avem două camere unite, despărțite de o arcadă, o floare și un fotoliu. Suficient cât să-ți indice că una-i una, alta-i alta. Dormitorul este locul în care intrăm doar seara ori în zilele de lenevie, când munca e undeva departe.


9. Toate au sens puse una lângă cealaltă și toate sunt bucăți învățate pe parcursul a patru ani. Treaba e că mie mi-au schimbat mult modul în care mă raportez la muncă. Sunt mai echilibrată decât obișnuiam să fiu, deși de cele mai multe ori n-ai zice (ha!), eu chiar am făcut progrese în toată povestea asta cu frustrarea, anxietatea și dezorganizarea pe care o aduce freelancing-ul. Gata cu nopțile nedormite-n șir. Gata cu mâncatul pe fugă. Gata cu lipsa timpului pentru mine.


10. Eu sunt cea mai importantă în formula în care tot ce ține de muncă ține strict de mine.

 

About Alexia Udriște

Hello, bunnies! Welcome to my safe space. My name is Alexia and I'm a full time freelance illustrator. I fell in love with watercolours a long time ago, but I also find joy in digital illustration. My days are filled with sweet colored water and mountains of books I never seem to climb fast enough, and when I find the time I like to challenge my inner (scared) artist with different styles and mediums. I'm in a continuous search for new projects and new things to learn and I'm always ready for a new adventure. When I find the courage I teach watercolour and encourage people to find their creative selves. One of my dreams is to live in a quiet place, away from the city noises and to drown myself in work - and dirt, it goes without saying that every hut needs a garden! Thank you for being part of my journey!

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.