Grecia lui Aprilie

Grecia lui Aprilie este de poveste, mai ales pe insulă.

Anul acesta s-au făcut patru ani de când Cătălin, soțul meu, tânjea după Tour of Thassos. Practic, au stat împreună, el și cursiera, și au tăiat în jur de 30 de zile de e calendar până la ziua cea mare.

A fost o primăvară tare ocupată pentru noi, așa că pauza asta s-a ivit la țanc.

Thassos ne-a plăcut mult în septembrie când, chiar dacă sezonul era pe final, încă puteai face lejer o baie în mare. Pe atunci nu ne-am pus problema să vizităm nimic. O autosuficiență ne-a izbit fix din primele ore de plajă – voiam să stăm, să tăinuim împreună cu prietenii și să nu mai știm de nici unele.

Ei bine, în mijlocul zilei de aprilie nu prea ai unde să stai. La soare nu prea-i pont, fiindcă doar o șopârlă s-ar simți fericită să stea la prăjit câteva ore și să nu se poată bucura de o baie strașnică după – apa era sloi. Pentru prânzul fierbinte și soarele puternic s-a dovedit a fi magic orice articol de îmbărăcăminte care acoperea bine. Eu am avut o salopetă lungă care m-a ținut cu totul la răcoare.

Aveam cinci zile să explorăm insula și tot nu i-am dat de cap cum ne-am fi dorit, dar de data asta am încercat totuși să ne și aventurăm.

Am început cu Kastro, un sat poziționat chiar în interiorul insulei. Mi se pare fascinant cum te trece relieful de la mare către munte. E un lucru cu care nu m-am putut obișnui și pe care l-am găsit fabulos. Cum le au ei pe toate, domn’le!

Cert e că sătucul ăsta e semi-părăsit. Ori așa arăta când am fost noi.

(Și ca să ne lămurim, noi am ajuns pe insulă chiar în ziua în care începeau să vină remorcile cu materiale pentru amenajarea teraselor. Lucrurile s-au animat odată cu valul de turiști și cicliști veniți pe insulă special pentru evenimentul anual care împânzește locul cu amatori în ale pedalatului. Îmi imaginez că pentru orice pasionat e o plăcere să fie printre atâția care împărășesc același hobby.)

Revenind la Kastro. E superb! Noi am prins satul la apus, când lumina aurie a inundat vegetația și stâncile. Talăngile de la gâturile caprelor răsunau din toată insula și soarele cădea în mare. Din vârf de sat se vedea totul perfect, în straturi și straturi. Așezarea a fost menționată pentru prima dată în anul 1434.

Am numărat pe degete 6 oameni, un cățel, o pisică și un leagăn.

Casele sunt superbe, multe dintre ele sunt părăsite sau demolate, dar e musai să remarcați țiglele și fundațiile din piatră ori săpate chiar în stâncă. Toate astea erau animate de pâlcuri pâlcuri de copaci din care zumzăiau isteric o droaie de albine pufoase de care mi-a fost teamă să mă apropii. E prisos să spun că singura tavernă din Kastro era închisă.

În penultima zi, după ce scopul excursiei a fost atins și cursa a fost încheiată, ne-am aventurat către Theologos, unde nu știam ce ne așteaptă. Planul de a închiria un ATV și a explora mai bine zona muntoasă a fost abandonat pentru o dată viitoare, fiindcă ne-am trezit târziu și n-am fi avut timp de toate

Theologos a fost pomenit pentru prima dată în anul 1287. Așezarea a fost sediul administrativ al insulei și a trecut prin mâinile otomanilor și egiptenilor deopotrivă. Locul este fascinant de-a dreptul. Străzile sunt înguste, casele sunt minunate, oamenii sunt primitori și e o plăcere să te plimbi și să explorezi în perioadele în care nu sunt turiști. Insula e gătită cu tufe de trandafiri în floare mai mereu și-s tot soiul de insecte care le bâzâie într-una. Din fericire, primăvara nu sunt probleme cu vispile, care vara sunt mai teroriste ca orice pisică înfometată. Ce veți găsi încântător este cântecul neîncetat al rândunelelor. De când m-am mutat în București am uitat cum este să mă trezesc primăvara cu voci de vrăbii în urechi.

Probabil că insula Thassos mai are nevoie de câteva plecări ca să putem spune că am văzut tot ce ne-am fi dorit. Am plănuit deja următoarea vizită, fiindcă am totuși nevoie de snorkeling și de toate activitățile pe care apa rece nu ni le-a permis de data aceasta.

Voi ce locații favorite de vacanță aveți în apropiere de țară? Noi nici c-am simțit drumul de data aceasta. Au trecut țuști cele 10 ore!

Imagini de la Cătălin.

Las mai jos trei favorite din ultima săptămână, pe care mi-am petrecut-o revenindu-mi din vacanță, adică citind:

Zuleiha deschide ochii, Guzel Iachina 

The periodic table, Primo Levi

Arhictectul parizian, Charles Belfour