Ilustrație, Reviews

Acuarelă, hârtie și pensule. Review cu Pictorshop.ro

Oricât am încercat să mă opresc la o anumită tehnică, pensulă sau formulă de culoare, am ajuns la concluzia că nu este posibil. În cei 6 ani de când fac asta și la muncă și acasă, am strâns zeci, sute de godete și sicluțe de culori. Deseori le-am luat doar pentu a le testa și a mă juca cu noi brand-uri, din entuziasmul de a încerca lucruri noi. Ce e foate fain la dinamica asta, este că totul se transformă în experiență, fie că vorbim de un skill nou sau de o altfel de mânuire a unei pensule. 

Acestea fiind zise, evident că am sărit în sus atunci când Mădălina de la Pictorshop.ro mi-a propus să testez câteva dintre produsele lor. Discuția s-a legat frumos, fiindcă am primit art supplies cu care eram familiară, dar și câteva noutăți – și dincolo de toate, mi-a dat și o lecție scurtă de istorie.

Câteva zile mai târziu, când eu smulgeam cu patos niște troscot crezut floare prin primăvară, a ajuns pachetul cu produsele. Am primit hârtia Torchon de la Fabriano, pe care i-o descriam lui Cătălin drept “hartia cu norisori” atunci cand ăl rugam să îmi ia una-alta de la art shop. Alături mi-au pus câteva tuburi de acuarelă MaimeriBlu, un brand pe care nu l-am mai testat – vă spun pe dată și de ce – câteva godete de acuarelă Divolo și pensule de la Borciani Bonazzi.

 

Planul era să pictez nițel în vacață, dar toți părinții știu că planul de acasă nu se potrivește cu realitatea de pe frontul marin. M-am întors cu cutia de art supplies nedesfăcută, evident. În prima zi de luni de muncă mi-am investigat agenda cu subiecte pe care îmi doream de mult timp să le pictez. Așa am ajuns la privighetoare și la o superbitate de fluture verde smarald.


Swoosh, swoosh, pensule zdravene.


Cred că cea mai mare surpriză am avut-o din partea pensulelor, care mi-au plăcut la nebunie. Nu doar datorită formei ergonomice – care ajută mult la lucrul cu detalii, așa cum îmi place mie mult. Pensulele care ajung în mâna mea sunt greu încercate, fiindcă e o chestiune frecventă să mă ridic subit de la birou și să revin după 5 ore în care pensula din borcan s-a proptit în vârf – acesta e un adevărat test de rezistență pe care doar un părinte ilustrator îl poate face. Am pățit de câteva ori, iar pensula arată ca nouă. E ceva ce rar întâlnesc, chiar și la brand-urile pe care le folosesc frecvent. Firul este sintetic și eliberează apa treptat, fix cum scrie în descrierea produsului. Am testat pensula cu vârf rotund seria 820 Unico Flamed, pe care am folosit-o la detaliile penajului și pensula tip limbă de pisică seria 822 cu care am dat volumele inițiale.



Acuarelă și noi favorite.


Trecând la culori, Maimeri nu a fost un brand către care să gravitez în trecut. Cum îi spuneam și Mădălinei cu multă franchețe, mereu mi s-a părut un brand student-grade. Cred că putem concluziona că stau prost la marketing, fiindcă tuburile de acuarelă cu pigmenți puri sunt departe de a fi student-grade. Formulele care oferă asemenea transparență sunt clar gândite pentru mâini cu exercițiu în tehnica acuarelei. Poți creea sute de straturi fine și poți ridica extrem de ușor culoarea la nevoie – iar aceste două caracteristici sunt fix ceea ce-i trebuie unui artist care are nevoie de layering mult. În cazul meu, tehnica prin care creez penajul pufos al păsărilor îmi cere să folosesc doar formule cu grad mare de transparență, care îmi permit să creez mișcarea și gradientul penajului (în special pe piept, vai, pieptul lor fragil este partea mea favorită când vine vorba de ilustrat păsări!).

Culorile s-au dovedit a fi foarte vibrante – iar aici este esențial un grad mare de transparență, fiind o formulă care efectiv te obligă să crești opacitatea strat cu strat.  Roso di Marte (dumnezeule, ce nume!) va rămâne nuanța mea favorită mult timp. Ca să fiu sinceră, în afară de Schmincke și Arteza, eu nu am folosit și nu gravitez către acuarela la tub. Singurul produs cu care pot comapara MaimeriBlu este Schmincke, primele culori de acuarelă artist grade pe care le-am folosit. Sunt nuanțe de la Schmincke (precum Neutral Tint sau English Venetian Red) pe care le-am cumpărat la tub, ca să mă asigur că nu voi rămâne vreodată fără. Maimeri îi face concurență, mai ales cu paleta de culori și cu constanța  la nivel de formulă. Culorile de acuarela MaimeriBlu sunt fabricate în Italia și au rezistență maximă la lumină. Ce relevanță are rezistența la lumină? Ei bine, o pictură realizată pe o hârtie de calitate, cu pigmenți de calitate rezistenți la UV și la expunerea la lumină, își va păstra culorile vibrante, exact cum pomeneam mai sus. O hârtie de calitate slabă și acuarelele pentru începători (Colibri, spre exemplu) nu vor garanta unui potențial cumpărător că se vor putea bucura generații de lucrarea respectivă. Nu vrem asta. Personal, cu toate că mă asigur ca materialele pe care le folosesc să fie de calitate, întotdeauna aplic un strat de vernis pentru protecție UV – iar recomandarea ar fi către clienți să investească, dacă e posibil, în geamuri cu filtru UV pentru lucrările lor.


Gusturile se schimbă. Hârtie.


Cum spuneam, hârtia Torchon de la Fabriano a fost mult timp singura hârtie pe care eu am folosit-o și multe cărți au fost pictate pe textura ei minunată. Spre surprinderea mea, 3 ani mai târziu de la ultima noastră poveste de dragoste, nu ne-am mai înțeles ca la început. Stilul meu de lucru s-a schimbat mult. Am trecut de la ulei la gouache, de la gouache la acuarelă, iar treptat am început să adaug din ce în ce mai multă apă în procesul meu de lucru. Cu toate că un cold pressed de 300g ar trebui, în teorie, să fie suficient pentru jocul de apă din prezent, am constatat că s-a șifonat mai repede decât mi-ar fi plăcut și că workflow-ul mi-a fost afectat – ceea ce mă convinge că norișorii n-au mai fost de partea mea. Mi-a fost foarte greu să lucrez pe hârtia asta acum, așa că am reluat procesul pe Hahnemuhle Bamboo (dragostea din zilele astea). Eu nu mă sfiesc de la a folosi hârtii care nu sunt 100% bumbac – aveți aici favoritele mele – iar Fabriano este unul dintre brandurile care niciodată nu mi-au lipsit din dulapul cu hârtii. Spre exemplu, încă folosesc varianta Aquarello Grana Fina, tot cold pressed, varianta de 200g, deseori când vreau să fac mixed media de gouache și acuarelă. Nu-mi lipsesc nici blocurile lor de schițe cu hârtie galbenă și poroasă – fantastică pentru schițe în pix sau cu creioane grase.


Toate drumurile duc la Divolo.


Nu e un secret că formula mea favorită de acuarelă este cea de la Renesans, un mic brand polonez descoperit de mine în quest-ul după nuanțele perfecte de verde. Acum ceva ani, când cochetam cu ilustrația botanică, am realizat că majoritatea brand-urilor au nuanțe de verde departe de tonurile găsite în natură, iar asta însemna o amestecare continuă de verde smarald cu sepia – asta până la Renesans. Țin minte și acum când, înainte cu 3 zile ca Tilda să vină pe lume, am mers la cumpărături de art supplies (priorități) și am găsit toate godetele lor la reducere în singurul magazin care importa brandul. Era o lichidare de stoc, renunțau la a mai colabora cu brandul meu favorit. Am înșfăcat tot, am mers acasă și le-am scris polonezilor întrebându-i cu disperare în taste unde naiba vor mai avea piață de desfacere pe lângă România.



Conversând cu Mădălina, am făcut ce fac cu toți oamenii din industrie și i-am bătut un apropos că formula mea favorită de acuarelă nu-i pe piață și, mno, înțelegeți voi. A înțeles și ea și mi-a împărtășit și ea, probabil mustăcind în timp ce-mi scria mailul, că Divolo și Renesans nu doar că au o istorie frumoasă împreună, dar mai au și aceeași formulă de acuarelă. Și probabil a fost cel mai frumos cadou de Crăciun precoce pe care îl puteam primi. Aveți aici întreaga poveste, pe care eu, în ignoranța mea, am ratat-o.

Una peste alta, am cerut 3 godete de la Divolo în nuanțele care mă interesau, pentru a le putea compara. Aveți rezultatul mai jos, aplicare cu aceeași cantitate de pigment, aceeași pensulă. La bază, ar trebui să avem aceeași formulă pe binder de miere. Concluziile? Divolo are o transparență mai mare (ceea ce e de bine, cum am menționat mai sus), nuanțele sunt similare, dar Renesans are în continuare granulația care m-a făcut să mă îndrăgostesc de formula asta. Divolo va putea înlocui pe moment dragostea mea pentru Renesans. Ce mă fac când voi termina tonurile de verde pe care Divolo nu le are în paletar? Asta rămâne întrebarea.


Ce știu sigur că ador de la Divolo este formula asta de tempera cu caseină, în special Vermilion. Am pe wishlist și Ultramarine Blue. Paletarul nu-i ce trebuie, vezi mai jos.



Concluzii.



Din toate cele de mai sus, eu vă îndemn să testați câteva culori de MaimeriBlu pentru a vedea dacă vă împăcați cu formula – ar fi păcat să treceți prin experiența de a suprapune straturile fine de Roso di Marte (insert italian accent). Asta e treaba cu materialele de artă, e totul suficient de subiectiv încât să-mi fie frică de a da verdicte finale. Ce nu mi-e teamă să vă recomand sunt pensulele Borciani Bonazzi din seriile 820 și 822, fiindcă rezistența la ore de boțeală este chiar rar întâlnită în cazul pensulelor sintetice, cât și tempera cu caseină de la Divolo, că tot a venit vorba de brand.

Pe lista scurtă de viitoare teste este paleta de jelly gouache de la Himi, dar nu vă sfiiți să-mi lăsați în comentarii sugestiile voastre. Ați vrea să vedeți un review pentru un produs anume? Dacă da, pentru care anume?


Articol realizat în colaborare cu Pictorshop.ro după o perioadă de testare a produselor primite.

*produsele au fost trimise spre testare 




 

 

 

author-avatar

About Alexia Udriște

My name is Alexia and I’m a full time illustrator with more than 6 years of experience in the field, working with various publishers and brands or magazines. Nowadays I get to enjoy life in the countryside and let myself be inspired by all the wildlife and flora I have around the hills, while creating beautiful products and illustrations inspired by my surroundings.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.