Singura experiență din perspectiva căreia pot vorbi este a mea și doar a mea. Bine, și-un pic din cea a partenerului.
Cărțile pe care le-am citit ne-au ajutat enorm să putem avea un start promițător și să dezvoltăm mecanismele necesare pentru a naviga mai ușor prin perioadele ce au urmat. Vreau să vă povestesc un pic mai mult despre acestea, de ce le-am ales și ce impact au avut, mai ales acum, când sărim două hopuri importante: renunțarea la scutec și contactul cu colectivul în spațiul grădiniței.
Au trecut doi ani de când ne creștem copilul cu empatie și respect. Pe lângă râurile de răbdare și pârâurile de anxietate, când decizi să rupi lanțul transgenerațional e nevoie să fii conștient că empatia, respectul și prioritizarea atașamentului părinte-copil este o alegere pe care o iei o cu fiecare oră din zi – alegere care merge mână în mână cu introspecția și alinarea copilului interior. Nu e ușor și nici imposibil.
_
La începutul sarcinii, în 2019, am dat de acest podcast în care Joe Rogan îl are invitat pe Jonathan Haidt – și de aici a pornit o frumoasă poveste de dragoste interesul meu pentru cărțile lui Haidt, în special pentru The Coddling of the American Mind: How Good Intentions and Bad Ideas Are Setting Up a Generation for Failure. Recomand tare de tot să frunzăriți site-ul cărții, fiindcă veți găsi tone de resurse interesante, documentate și bazate pe dovezi științifice – we love sience in here.
Am suferit un soi de șoc, fiindcă am început să înțeleg care au fost tendințele din parenting în perioada în care m-am născut și care persistă încă. Am început să devin din ce în ce mai curioasă și mai intrigată de subiect, așa că i-am cumpărat și restul cărților. Totuși, pe asta de mai sus am savurat-o și subliniat-o dintr-o copertă în cealaltă, fiindcă dezbate un mix interesant format din bazele parentingul american și tendințele actuale, după care ne construim lumea (iubim capitalismul, i-am preluat complet năravurile la nivel de comportamente sociale).
Următoarea carte a venit de la sine pe listă, fiindcă Haidt face o paralelă bine argumentată între diferențele dintre abordarea americanilor și cea a danezilor atunci când vine vorba de crescut copii. The Danish Way of Parenting: What the Happiest People in the World Know About Raising Confident, Capable Kids este la polul opus, iar cartea asta reușește extrem de bine să facă un rezumat la nivel de practici comune în casele daneze. Suntem cu toții familiari deja cu termenul de Hygge – el n-ar exista fără parenting danez. Dacă noi încă ne luptăm cu promovarea competitivității mai presus de orice, ei și-au cam dat seama că autenticitatea, empatia și reziliența scot oameni capabili de a face față competitivității, cu accent pe păstrarea identității și a liniștii interioare.
_
Diferența dintre cele două lumi ( noi fiind fără doar și parte crescuți în prima) mi-a dat impulsul să caut și să înțeleg că lucrurile pot fi și altfel. Astfel am ajuns la Janet Lansbury și am descoperit conceptul de respectful parenting.
Kaboooom, it all went wild.
Pentru că totul și nimic nu a mai avut sens o vreme.
Janet Lansbury duce la un alt nivel bazele puse de Magda Gerber, iar pentru mine conceptul de parenting în care respectul pentru copil merge mână în mână cu limitele a fost revelator. Toate principiile despre care am citit în Elevating Child Care: A Guide to Respectful Parenting, dar și podcast-ul lui Janet ne ajută zi de zi să avem o relație bazată pe respect cu copilul și ne-a dat încredere în noi și în capacitatea noastră ca părinți să ghidăm sănătos și să abordăm situațiile dintr-o perspectivă mai neutră decât clasicul ”încetează, mă deranjezi” – mai ales când sunt zile ocupate și tensionate, când mai că e imposibil să nu te pierzi cu firea.
Relativ recent am am descoperit Hold On to Your Kids de la Dr. Gabor Maté , unde toate elementele cheie din practica lui Janet sunt analizate și din punct de vedere clinic. Atașamentul ca și combustibil pentru o comunicare bună este cheia, iar societatea în care ne creștem și pentru care ne creștem copii pare că a aruncat cheia pe geam – după ce a închis ușa.
Dr. Maté argumentează fantastic cum lipsa atașamentelor se reflectă în sistemele de educație și cum afectează acestea noile structuri care, în teorie, ar garanta succesul:
What has changed? Once more we return to the pivotal influence of attachment. The shift in the attachment patterns of our children has had profoundly negative implications for education. Many parents and teachers still believe that we should be able to put a capable student together with a good teacher and get results. It never quite worked that way, but as long as learning happened, we got away with being naive. Until relatively recently teachers were able to ride on the coattails of the strong adult orientation engendered by culture and society. That time has passed. The problem we now face with regard to the education of our children is not something money can fix, curriculum can address, or information technology can remedy. It is bigger than all of” (from “Hold On to Your Kids: Why Parents Need to Matter More Than Peers” by Gordon Neufeld, Gabor Maté)
În multitudinea de cărți cu tehnici de parenting și abordări care mai de care mai diferite, uităm să vorbim despre instinct și despre terapia individuală. Un factor esențial în a asimila natural empatia și respectul față de copil este să înțelegi care au fost și care sunt nevoile copilului tău interior. Rolul de părinte nu doar că te responsabilizează, dar îți declanșează toate comportamentele deprinse din propria copilărie. Copilul din tine strigă în timp ce copilul tău trage de tine – e normal ca toate fricile să te copleșească. Empatia pentru propriul copil pornește din empatia pe care o manifești pentru copilul care ai fost și pentru adultul care se redefinește cu toate experiențele bune sau mai puțin bune. Poziția de a te crește în timp ce crești un om poate fi pe cât de minunată, pe atât de complicată.
Carlos Gonzales e o altă bucată din puzzle-ul de informație. Kiss me și My child won`t eat sunt cărți după care te întrebi obsesiv ”De ce?”. De ce suntem îndemnați să nu-i ținem în brațe? De unde vine mania sleep training-ului, a potty training-ului la vârste fragede? De ce funcționează industria alimentară pentru copii așa și de ce creșele, grădinițele, concediile de maternitate/paternitate și creșterea economică sunt strâns legate una de cealaltă? De ce parenting-ul și tendințele de parenting sunt direct influențate de mișcările politice și economice? De ce? De ce? De ce?
Trebuie să mărturisesc că odată ce împletești informația și îți identifici bias-urile și nevoile, începi să-ți asculți mai aprig insctinctul – iar acolo lecțiile de parenting rămân în fundal – fiindcă ce contează pe parcursul aceste călătorii este să înțelegi ce ți se potrivește ție și copilului tău, ce crezi și ce simți, care-ți sunt principiile după care vrei să te ghidezi și ce poți face în contextul tău pentru a trăi cât mai aproape de acestea.
Un lucru e cert. Între atâtea trend-uri, cărți, cursuri și webminare, putem rămâne deznădăjduiți în fața provocărilor zilnice. Ce nu va da greș sunt orele de terapie individuală în care ne reparăm noi pe noi, orele pe care le dedicăm conștient comunicării cu copilul, introspecția și contactul cu informația despre dezvoltarea cognitivă și emoțională a oamenilor, cu precădere la vârste mici. Din simpatie pentru carte, eu aș fi tentată să o declar indispensabilă – încep să simt însă că mult mai importantă este terapia individuală și încurajarea părinților de a se conecta la nevoile lor și ale propriilor copii.
Care este experiența voastră cu trend-urile din parenting și ce cărți ați adăuga pe lista de mai jos?
acest articol conține link-uri neafiliate
- The Coddling of the American Mind: How Good Intentions and Bad Ideas Are Setting Up a Generation for Failure – Greg Lukianoff , Jonathan Haidt
Mofturile ratiunii americane – Greg Lukianoff , Jonathan Haidt - The Danish Way of Parenting: What the Happiest People in the World Know About Raising Confident, Capable Kids – Iben Dissing Sandahl
Metoda Daneza de crestere a copilului – Iben Dissing Sandahl, Jessica Joelle Alexander - Elevating Child Care: A Guide to Respectful Parenting – Janet Lansbury
Cum sa educam copiii mici cu respect si blandete – Janet Lansbury (cred că asta este) - Mindful Discipline: A Loving Approach to Setting Limits and Raising an Emotionally Intelligent Child – Shauna Shapiro, Chris White
Empatia in parenting. Cum sa cresti un copil fericit, independent si echilibrat, dezvoltandu-i inteligenta emotionala – Shauna Shapiro, Chris White -
Hold On to Your Kids: Why Parents Need to Matter More Than Peers – Dr Gabor Mate
Cum sa ne pastram copiii aproape, De ce parintii trebuie sa fie mai importanti decat prietenii – Dr Gabor Mate
- Kiss Me! How to Raise Your Children with Love – Carlos Gonzalez
-
My Child Won’t Eat!: How to Enjoy Mealtimes Without Worry – Carlos Gonzalez
Copilul meu NU mananca! Cum sa ne bucuram de ora mesei fara stres – Carlos Gonzalez
O carte revelatoare pentru mine a fost the book you wish your parents had read de Philippa Perry. O recomand cu caldura! Ne ajuta sa săpam mai adânc și sa ne înțelegem pe noi înșine, trecutul nostru pentru ca apoi sa ne putem ajuta copiii.
Îți recomand “Nu exista părintele perfect” de Isabelle Filliozat. Cred că nu ar trebui sa existe părinte care sa nu o citească. De la Janet Lansbury mi-a plăcut mult “Nu există copii răi”.
Excelente recomandari, big like 😉