Lifestyle, Motherhood

10 idei pentru zile ploioase (P)

De când ne-am mutat la țară, ploaia de vară e cea mai bună prietenă a noastră. Atunci când trece repede. În linii mari, când e suficient de scurtă cât să ai timp să mănânci un muffin cu banane și nuci proaspăt scos din cuptor.

Dacă ploaia de vară ține două sau trei zile, cum am mai pățit, atunci lucrurile devin serioase și destul de..hm, zgomotoase. După ce am frunzărit frenetic toate cărțile de arts&crafts pe care le-am găsit în bibliotecă am ajuns la o listă de 10 activități care la noi funcționează atunci când norii ne joacă feste. Toate sunt testate alături de partenera mea de joc în vârstă de doi ani – deci garantez succesul dacă toate stelele sunt aliniate.

1. Desenatul pe faianță (pereți de sticlă, geamuri și alte suprafețe lucioase)

Pentru asta e rcomandată un soi de tempera solidă, sub formă de stick, care nu are nevoie de apă, pensule sau cearceafuri pentru împiedicarea mizeriei. Stick-urile Temeperello  sunt favoritele mele și întrec creioanele cerate în orice întrecere mondială a creioanelor. Culorile sunt vibrante și aluuunecă extrem de lin pe suprafețe. Se comportă ca niște pasteluri, pot fi suprapuse și partea mea favorită: se șterg cu o cârpă umedă de pe faianță, oglinzi și ce alte obiecte mai mare mâzgălite în baie. De notat că stimulează imaginația și se simt foaaarte fain și pe pereți (zice Tilda). Eu confirm că de acolo se șterg cu buretele.

2. Pictatul cu degetul. Pe mașină

Se spune că odată ca niciodată soțul meu a condus prin oraș o mașină albă decorată cu măiestrie și multe broaște de un toddler acompaniat de mămica lui. Toată lumea i-a zâmbit și i-a făcut cu mâna acestui norocos tătic, timp de vreo trei săptămâni. Până a dat ploaia. Recomand cu mult drag culori lavabile cu textură cremoasă care nu au nevoie de curățare cu presiune, ci cărora le face față orice ploaie rapidă de vară.

Un mare avantaj al culorilor pentru pictat cu degetul este că au o consistență mai cremoasă, care rămâne umedă și manevrabilă o perioadă mai lungă decât clasica tempera cu care suntem obișnuiți. Se comportă foarte bine pe carton și hârtie lucioasă, nu doar pe mașini.

3.  Încercuitul. Da, încercuitul!

Este un exercițiu găsit într-o carte din care ne-am inspirat mult în ultima vreme. Avem nevoie de o coală de hârtie cât se poate de mare, de niște stickere și de niște carioci. Nu știu voi, dar noi nu ducem lipsă de stickere, așa că e o ocazie numai bună să le rărim și să le punem la treabă. Exercițiul poate fi făcut pur și simplu, sau folosindu-ne de tot felul de asocieri de culori sau de obiecte.

Ex. Copilul trebuie să încercuiască fluturii cu o culoare și florile cu o altă culoare.

4. Pești colorațivarianta leneșă și varianta cu exces de zel

Aici zău că e fun. După o vizită de documentare la orice magazin cu acvarii – noi frecventăm des Hornbach, recomand – decupăm între două somnuri aproximativ 10 pești măricei de hârtie. Adăugăm ochi și deja am făcut noi jumătate din treabă, așa că ne oprim. Pot fi colorați rapid și creativ cu tot felul de instrumente, iar apoi lipiți pe o hârtie albastră.

Într-o lume în care părinții au timp, activitatea poate fi făcută cu pești decupați din maclavais (din seria de cuvinte iubite) de amidon, bicarbonat de sodiu și sare sau mai simplu, din plastilină albă cu uscare la aer. Merg foarte frumos colorați și pot fi chiar și recuzită pentru joaca în bălțile de după ploaie.

5. Frunzăit de cărți și enciclopedii

Care e subiectul favorit din ultima vreme? La noi variază între albine și excavatoare, așa că facem sesiuni de studiu zdravăn în care adunăm toate cărțile care pot ascunde informații, fotografii sau ilustrații cu tematica aleasă. E un obicei pe care încerc să-l cresc de acum, acela de a face asocieri cu lucrurile cu care are contact în zi. Avem zeci de bondari pe albăstrele? Bun, hai să vedem ce putem afla despre bondari! Nu doar că învăț și eu o mulțime de lucruri noi (că bondarii își fac scorburi în pământ, spre exemplu), dar învață și ea devreme că putem găsi răspunsuri în cărți și că procesul de învățare vine natural, făcând analogii, fără răspunsuri automate de tipul google search.

6. Banana bread, brioșe cu morcov?

Ceva, orice. La noi funcționează magia asta cu turnatul de lapte, presătarul de scorțișoară, amestecatul și partea favorită: unsul tăvii cu pensula. Când sunt abandonată pe front la jumătatea rețetei rezolv ușor cu o carte de colorat și câteva carioci.

Click aici pentru banana bread și aici pentru rețeta de muffins cu morcov.

7. Ștersul fronturilor de la bucătărie

Ca orice altă persoană cu foarte multă încredere în timpul ei liber, am ținut morțiș ca mobila de bucătărie să fie albă. Nu m-am gândit la vremea aceea că al meu copil nu va face diferența dintre o coală de hârtie și o bucată de MDF. Partea bună e că de la o vreme șterge singură urmele cu un fâs cu apă și o cârpă. Facem treaba asta când plouă afară, fiindcă în restul timpului SUNTEM afară.

8. Turul plantelor și udatul, după caz

Cum atunci când nu plouă suntem afară, nimeni nu se mai gândește la florile din casă, așa că e un moment bun să le acordăm mai multă atenție. Aici durează în funcție de caz, depinde enorm de câtă iederă urcată în tavan ți-ai dorit să ai. E un moment la fel de bun să punem la treabă și lupa.

9. Artă cu ploaie

Printre favoritele mele e un experiment de la care vă puteți aștepta la orice. E nevoie de carioci acuarelabile (creioanele nu reacționează la fel de rapid) și de ploaie! Cu cât mai multă culoare avem, cu atât mai bine. Dacă vă e frică de ploaie, puteți simula stropii cu un fâs clasic pentru udat plante sau șters dulapuri.
 

10. Modelaj cu plastilină

Și aici ne putem lega de micile obsesii pe care copiii le fac. Sunt diverse moduri în care plastilina se face utilă. Ne putem folosi de formele de tăiat biscuiți pentru a face animale sau steluțe, putem folosi matrițe pentru curburi de gheață sau matrițe speciale pentru plastilină.

Trebuie să recunosc că nu mă așteptam ca figurinele din plastilină Diy să fie o activitate accesibilă în jurul vârstei de doi ani. Am rămas surprinsă de cât de intuitiv a fost pinguinul de mai jos de făcut – și mai ales de cât de puțin a trebuit eu să intervin. Recomand, or să vă uimească și pe voi ai voștri. Partea și mai bună e că puteți păstra figurina și să le arătați peste ani ce minuni făceau când erau micuți, plastilina asta se întărește la aer și se transformă într-un soi de spumă.

Ieși în ploaie.

Asta e de departe favorita Tildei, mai ales dacă vorbim de ploile de vară care vin și trec și vin și trec și care lasă loc de soare și curcubee (curcubeul e un subiect fantastic pentru activitatea de mai sus). E bine că pentru zilele cu ploi reci, când joaca în bălți nu este mereu o variantă, există sute de idei pe care le punem în practică.

Probabil v-ați dat seama că la noi acasă nu se colorează cu creioane colorate. Am testat mai multe tipuri de creioane, dar nu s-a îndrăgostit de niciunul și nici eu nu m-am omorât după ele.

Cariocile aduc rezultatul fără foarte mult efort, iar aici avem nevoie de asta. Un creion colorat, fie el de cea mai bună calitate, are nevoie de presiune și de un vârf ascuțit pentru a avea precizie și o linie continuă. Carioca dă libertatea copilului de a experimenta mai ușor cu culorile, ele fiind vibrante de la prima linie, îl stimulează să continue și să testeze –  lucru care se aplică și în cazul stick-urilor cu tempera sau gel, unde mâna continuă să se miște fără vreun fond, dându-i libertatea să descopere și să citească în desen la final.

Dacă vă este totuși îngrozitor de frică de carioci sau creioane moi, apelați la creioane colorate din lemn, nu din cele cerate. Contrar tendinței generale de a achiziționa creioane cerate pentru copii mici, creioanele cerate sunt îngrozitor de greu de curățat de pe…orice! Și nici nu oferă o experiență plăcută pentru cei mici, ca să fim sinceri. Ca să fie chiar distractiv, ele au nevoie de hârtii poroase, care în general nu-s o prioritate când ne gândim ce ne mai lipsește din casă. 

Creioanele din lemn cu diametru gros sunt ideale pentru mânuțe mici care învață să stăpânească ustensilele de scris, iar vârful poate fi ascuțit în mod controlat, deci nu se pune problema de accidente. În perioada de bebelușeală, în jurul vârstei de 8 luni, noi am folosit cuburi cerate pentru colorat, iar în jurul vârstei de 1 an am trecut la varianta de carioci baby cu vârf rotund, iar de atunci n-am mai dat înapoi.

Probabil v-ați dat seama că la noi joaca se întâmplă cu foarte puțin aport din partea noastră. Dacă o activitate are nevoie de multă pregătire în prealabil, șansele sunt să nu se întâmple. Dacă activitatea presupune ca părintele să facă 80% din muncă, șansele sunt să nu se întâmple. De ce abordăm așa activitățile? Fiindcă o activitate pentru care copilul nu este pregătit suficient cât să se implice pe parcurs nu este o activitate potrivită pentru vârsta lui – și fiindcă nu avem timp de investit în complicăciuni, când tot ce ne trebuie sunt niște culori și nițică ploaie pentru a învăța ceva util jucându-ne  de la cap la coadă.

De notat că, pentru sănătatea noastră mentală, este ideal ca toate culorile oferite să fie lavabile. Vă spune o Alexie cu o canapea roz cu pete mov.

Articol realizat în parteneriat cu Micostore.ro, după o perioadă zdravănă de testare a produselor Carioca.
*Fotografiile au fost făcute pe perioada a două zile ploioase în care ne-am desfășurat activitățile într-un ritm normal.
*Durata activităților variază, dar vă pot ocupa lejer câteva ore pe zi.

author-avatar

About Alexia Udriște

Hello, bunnies! Welcome to my safe space. My name is Alexia and I'm a full time freelance illustrator. I fell in love with watercolours a long time ago, but I also find joy in digital illustration. My days are filled with sweet colored water and mountains of books I never seem to climb fast enough, and when I find the time I like to challenge my inner (scared) artist with different styles and mediums. I'm in a continuous search for new projects and new things to learn and I'm always ready for a new adventure. When I find the courage I teach watercolour and encourage people to find their creative selves. One of my dreams is to live in a quiet place, away from the city noises and to drown myself in work - and dirt, it goes without saying that every hut needs a garden! Thank you for being part of my journey!

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.