Lifestyle

planificarea meselor – un început

O combinație de schimbări dramatice – tadaaaam – în viața noastră mi-a dat un zâc să încep un experiment legat de mâncare.

Odată cu perspectiva mâncatului în formulă de trei, a trebuit să stau un pic pe gânduri ca să mă lămuresc cum vom funcționa cu trei mese pe zi când noi nu obișnuim să gătim zilnic nici măcar una.
Ca niște freelanceri veritabili, regimul nostru se baza mult pe junk food, mâncare comandată – în așa hal că ne epuizasem opțiunile din zonă – și pe mâncare gătită sporadic, cam trei cine pe săptămână. Aruncam foarte multă mâncare, mai ales pe cea primită de la părinți pe care nu ne-o doream în mod deosebit.

A doua variabilă care m-a pus oleacă la zid este că vrem să plecăm din oraș, să plecăm undeva unde Mega Image nu are un Shop&Go la fiecare scară de bloc, deci undeva-ul acela ne-ar obliga la a face cumpărăturile mai organizat decât până acum.

“Hei, cobori și tu să iei o cola?”
“Unde? În vie?”

Am ajuns la planificarea săptămânală. E fun când n-ai altceva de făcut, altfel e o corvoadă căreia trebuie să îi dai de cap, dar odată ce prinzi principiile după care funcționează în parametri decenți, lucrurile devin mai simple.

Un lucru am învățat în lunile de părințeală, anume că nu le poți face pe toate, dar că poți prioritiza. Am plecat deci de la câteva lucruri clare pe care mi le doream de la meniul săptămânal:
• Diversitate – nu repetăm același fel de mâncare pe parcursul a două săptămâni. Știm bine cum e să crești cu mâncare de cartofi, mâncare de fasole, trei ciorbe și două supe + o friptură cu cartofi. Am vrut să fug departe de schema aia, dar în timp.
• 3 grupe alimentare per masă (asta pleacă din povestea cu diversificarea), lucru pe care încă îmi e greu să îl fac, dar încep să prind skill-ul de mă gândi mereu la asta când pun ceva pe masă.
• Mâncarea trebuie să fie simplu de gătit. Nu ne complicăm decât la final de săptămână, ori cu ocazii speciale. Nu e timp de stat în bucătărie când ne putem juca, avem de muncă ori putem face altceva, pur și simplu. Nu am suferit niciodată mitul gospodinei care la final de zi plânge c-a petrecut toată ziua în bucătărie pentru o ciorbă și o mâncare de cartofi. Nu dați cu pietre.
• În prima lună de test trebuie să renunțăm la mezeluri, deci să ne obișnuim cu a prepara carnea în prealabil pentru snack-uri, să scoatem gemurile & sucurile din meniu, cel puțin până la ora somnului  wink, wink 
• Reciclăm și folosim ingrediente comune pentru două mese, astfel nu irosim mâncare
• Repunem în funcțiune mașina de făcut pâine și nu mai cumpărăm. Nu e în casă, mâncăm altceva.

Bun. Odată ce am stabilit asta m-am gândit că prima săptămână ar trebui să fie de tampon. Mi-a fost foarte greu să găsesc pe Pinterest meniuri prestabilite care să se potrivească cu obiceiurile noastre alimentare (majoritare sunt cele din US și ‘mnezeu știe că nu-i ce ne trebuie). Așa că am luat-o din aproape în aproape, anume că gătim ce știm clar că ne iese bine de tot și nu ieșim din zona de confort pentru câteva zile. Plus că planul era să plecăm peste weekend și ar fi fost un test perfect. Am avut așa:


(ex. am fiert deci cantități mici de paste o singură dată, pe care le-am amesecat în două feluri, am refolosit gouda și valeriana, chiftelele au fost strașnic reciclate în mai multe feluri de mâncare)






În săptămâna a doua am învățat ceva mai mult și am îndeplinit mai multe puncte din ce îmi doream, am mai învățat cantitățile ideale pentru mâncarea care să fie reinventată a doua zi și, cel mai important, am învățat ce nu trebuie să-mi lipsească din frigider – adică ce ingrediente comune am pe lista de cumpărături de la o săptămână la alta.

În cazul nostru avem așa:
•smântână 35% – fiindcă o folosesc la sosuri, pancakes, gaufre, prăjituri, supe cremă
•broccoli, fiindcă mâncăm destul de mult
•conserve de năut
•mazăre
•sfântul cartof
•ulei de măsline
•unt
•făină
•lapte
•ouă

Carne cumpărăm întotdeauna proaspătă și acum gătim mai multă odată. Mâncarea o păstrăm în vase de sticlă – am ochit niște caserole de sticlă, rezistente la temperaturi mari, care sunt chiar în IKEA – urmează să dăm o fugă până acolo – pentru a păstra friptura care se va transforma în carne pentru sandwich-uri și tot ce merge gătit în bulk pentru 2-3 zile. Evit folia de plastic, dar încă folosesc staniol pe ici pe colo, mai puțin la cuptor unde înlocuiesc cu hârtia de copt.


Săptămâna a treia mi-a amintit de ce nu se pot face planuri sigure la noi acasă. Cătălin a trebuit să plece cu munca subit de acasă, iar eu am rămas cu Tilda și începutul diversificării, care nu era plănuită, dar care s-a întâmplat. Așa că acum stau și planific meniul pentru săptămâna a patra, cu multe bucăți prietenoase pentru bebeluși autodiversificați, în funcție de tot ce nu este perisabil, rămas din săptămâna a doua. Ce am reușit să fac a fost să împart un dovleac în părți pentru pumpkin spice latte, chec, supă și o viitoare tartă. Pachețele la congelator de piure congelat în tăvi pentru gheață.



Totul va trebui în următoarele două-trei luni convertit în mâncare ușor de apucat, din moment ce acum suntem 3 la masă.



Abia aștept să exersăm procesul ăsta mai mult, fiindcă odată cu mesele înmpreună și perspectiva mutării la casă, departe de oraș și hypermarket-uri, planificarea meselor e cea mai bună mișcare pe care o putem face. Toată ideea asta mi-a venit după ce am ascultat podcast-ul So Over October cu LeeAnn Kreischer and Christina Pazsitzky – urmează să aplic și partea de organizare/declutter, dar le iau treptat. 

 


Template-ul pentru planul de mese cu lista de cumpărături aferentă îl puteți descărca de AICI










 

About Alexia Udriște

Hello, bunnies! Welcome to my safe space. My name is Alexia and I'm a full time freelance illustrator. I fell in love with watercolours a long time ago, but I also find joy in digital illustration. My days are filled with sweet colored water and mountains of books I never seem to climb fast enough, and when I find the time I like to challenge my inner (scared) artist with different styles and mediums. I'm in a continuous search for new projects and new things to learn and I'm always ready for a new adventure. When I find the courage I teach watercolour and encourage people to find their creative selves. One of my dreams is to live in a quiet place, away from the city noises and to drown myself in work - and dirt, it goes without saying that every hut needs a garden! Thank you for being part of my journey!

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.