Freelancing, Lifestyle

Copil, muncă și productivitate.

 

Aștept cu sufletul la gură toamna și răcoarea nopților. Îmi place la nebunie să dorm pe răcoare. Îmi place să lucrez pe răcoare, mai ales atunci când încep ploile de toamnă. Presimt că venirea toamnei va face și plimbările prin cartier mult mai animate.

 

Lăsând toamna la o parte, vine des în discuție subiectul lucrului cu bebeluș în casă și cel mai simplu răspuns la care mă gândesc acum este ăsta:

E greu.

Adică nu-i ușor, mai ales când vine vorba de imaginație, concepte, minte limpede. Sunt lucruri care dispar complet fiindcă e greu brain-storming-ul când ai în loc de creier un soi de surogat care se întreabă când a fost schimbat copilul ultima oară. Însă nu e imposibil. Nu dacă ai un copil rezonabil, bineînțeles – iar rezonabil poate însemna ceva diferit pentru fiecare om în parte. Pentru noi, flexibilitatea și adaptabilitatea cu care ne-a învățat ritmul nostru de viață au fost definitorii în cum ne descurcăm acum cu toate. Și te mai ajută să știi în ce te bagi, măcar la nivel orientativ. Probabil că dacă pleci cu așteptări nerealiste, te lovește în cap tare de tot și vezi stele verzi – sau scutece verzi. 

( ca o paranteză, cărți utile pentru mine au fost “Kiss me” de Carlos Gonzalez & “Mindful parenting” de Shauna Shapiro)

Am reluat proiectele în jurul a 6 săpătămâni postpartum. M-a ajutat mult să mă gândesc la următoarele ore, nu la finalul zilei, nu la finalul proiectului. Fac ce pot face atunci când prind o fereastră. Îmi pun baza în Cătălin de câte ori este acasă, iar el contează pe mine când pleacă la vreun shooting. Pentru mine este o bătălie pe plan personal pe care o duc minut cu minut.*******  Te bucuri la nebunie că poți lucra în timp ce copilul doarme lângă tine ori se joacă împreună cu taică-su, dar totodată simți nevoia de liniște – o liniște pe care nu o poți avea, fiindcă ori de câte ori pleci de acasă să lovește vinovăția. N-are cum să fie bine oricum ai da-o. E cu frustrare, e cu epuizare care se repară cu un somn neprogramat și cu multă iubire,

Totul devine de o mie de ori mai complicat atunci când rămân singură cu Tilda, deși în ultimele zile mi-am dat seama că nu are sens să mă epuizez și am apelat la bunici de câte ori am simțit nevoia. Finalul lunii va veni cu ceva mult mai lejer, așa că am un tur de forță de care trebuie să trec acum cu brio. Lucrez cam cât lucram și înainte de venirea Tildei, iar asta nu este fezabil pe termen lung. E musai să mă opresc. Dar haosul în care ni se face programul de către clienți ne aduce de multe ori într-un impas din ăsta unde sunt 2-3 săptămâni de foc intens. Foc din ăla de-ți vine să plângi, dar după care, la final de zi, ai în tine doar somn și mândria c-ai reușit.

Înșir mai jos ce ne ajută să funcționăm zi de zi în parametri buni, fiindcă sunt lucruri care ne ușurează foarte mult viața:

Wonder Weeks – care te lămurește când are copilul salturi mentale și noi achiziții care se traduc în -> cel mai probabil vei avea un copil needy și fussy (și doamne ce bine e să-i ții în brațe!) care va dormi ori neașteptat de mult, ori prea puțin – mult prea puțin.

Google Calendar – app care ne ajută să ținem pasul unul cu programul, deadline-urile și întâlnirile celuilalt, unde apar vaccinurile, programările la pediatru și mai nou, alertele Wonder Weeks ( “vezi că-n 10 zile începe puseul patru, țin-te bine” . Aici intră și Google Docs/Google Sheets cu liste lunare, liste de cumpărături, planuri de vacață și altele la care avem amândoi acces rapid.

Caruselul pentru pătuț – x4, fiindcă în momentul de față avem patru și sunt foarte utile pentru niște secreție de melatonină înainte de somn ori pentru minutele în care copilul se joacă singur. Ca idee, cel de la Ikea, cu sistemul solar, a fost vedeta mult timp.

Aspiratorul Dyson V8 – pe care am să îl pomenesc de câte ori vine vorba de viața personală. E minunat. Aspirăm zilnic fără să tragem fire după noi și asta ne face mult mai fericiți și răbdători unii cu alții.

Pătuțul pentru copil – am trecut de la co-sleeping la un co-sleeper micuț și apoi, prin săptămâna a 8-a, la pătuț mare. Copilul a devenit suficient de energic încât să nu-i mai ajungă spațiul. Un pătuț clasic cu sertare a fost cea mai bună alegere pentru noi. 

Coșulețul pentru scutece – orice părinte știe cât de util e coșulețul de scutece. Ne-a ajutat tare mult să nu orbecăim în noapte după lucruri și să avem mereu la îndemână kit-ul de salvare. Ziua pentrecem destul de mult timp în alte părți ale casei decât dormitorul, și doar plimbăm de colo-colo coșulețul cu care, când e cazul, o ducem la bunicii de vis-a-vis. Ce conține? Unul sau două scutece, un prosop pentru băluțe, o aleză (cele lavabile de la Ikea sunt minunate) Water Wipes și crema de gălbenele.

O lampă cu lumină de intensitate mică – ca atunci când copilul se trezește noaptea pentru lapte, el să nu facă ochii cât cepele, iar noi să nu ne rupem picioarele de mobilă – că doar așa se poate culca toată lumea la loc imediat ce e burtica plină. Nu avem deci treziri nocturne care să se lase cu joacă – am avut doar cazuri excepționale – Și tot la capitolul ăsta, foarte important este că se doarme pe lumină ziua și pe întuneric noaptea. Musai.

Plimbarea afară de seara, înainte de băiță –  face somnul bun.

Jucăriile fără beculețe și sunete – am ales să le excludem de pe lista de cumpărături și cadouri fiindcă se joacă suficient de frumos cu jucăriile fără lumini și sunete. Pe de altă parte, e un lung șir de dependențe aici, fiindcă noi am considerat că e prea devreme să o încurajăm la reward rapid pentru apăsarea unui buton. Plus că pentru tine, ca părinte, e extrem de stresant să auzi aceleași sunete iar și iar și iar și iar și iar. E timp destul pentru asta, așa că singura jucărie cântătoare e o omidă verde care lălăie ceva cântecel pentru adormit, dar care e mult mai apreciată pentru antenele ei bune de molfăit.

Cărțile ilustrate și cărțile senzoriale– nu-i zi în care să nu rezervăm măcar 10 minute pentru răsfoit cărți. Am început în jurul săptămânii 5 cu cărticele alb-negru speciale pentru bebeluși, iar apoi am introdus cărțile ilustrate cu imagini colorate și extrem de mult contrast. În timp am observat cum și-a format preferințe și cum ele se schimbă periodic, în funcție de ce salturi mentale face. E un obicei de care mă bucur foarte tare, fiindcă văd pe ea ce entuziasm îi provoacă în repetate rânduri anumite ilustrații.

Blooming Bath – O folosim și acum, la aproape 4 luni. Vom apela la cadă mai încolo, când va sta bine în șezut și va fi mai coordonată. Avem noroc de o chiuvetă mare, iar Tilda e super fericită sub jetul de apă cât încă mai încape – pentru noi este ideală, fiindcă se strânge rapid și pregătirile pentru baie și somn sunt mai line.

Camera web – pentru monitorizare de la distanță, când suntem la birou, iar ea este în dormitor, dormind. Vezi bine pe unde sunt pisicii și dacă e vorba de somn adânc sau nu. E de mare ajutor și dacă ți se face dor de ea peste zi fiind plecat cu treabă și ai chef să o vezi visând.

Magneziu – sfânt pentru când deja cafeaua nu-și mai face efectul.

În primele săptămâni mi-a fost de mare ajutor sistemul de purtare Marsupi, fiindcă somnul trebuia să se întâmple doar la contact 1:1 cu unul dintre noi, ceea ce ne restricționa destul de mult în mișcări. Acum folosim un cărucior pliabil foarte ușor (cu poziție de somn) cu care îmi e foarte la-ndemână să ies afară cu ea. Vâj vâj între două mailuri și două porții de lapte.

Ce am enumerat mai sus este esențial pentru noi, fiindcă nicio zi nu seamănă cu alta. Avem norocul de a putea cere ajutorul bunicilor din când în când, dar încercăm să păstrăm varianta asta pentru orele când mailul sau materialul chiar trebuie trimis și nu se suportă amânarea – ori cazuri extreme, cum sunt zilele în care Cătălin pleacă dimineața și ajunge la ora somnului. Curățenia se menține cu 15 minute înainte de dormit, imediat ce sunt închise laptop-urile, dar și cu o zi pe săptămână de frecat strașnic cu Sanytol sau Igienol. Somnul nostru se face în reprize ori legat, cum are nevoie copilul –  facem să ne fie bine tuturor, vorba aia.

 

Mi-ar plăcea să îmi scrieți ce tips&tricks aveți pentru zile pline, dar line cu copiii voștri!

 




*******    Statutul de freelancer, oricât de “privilegiat” ar fi văzut în raport cu comoditatea la locul de muncă, aduce cu el și părți mai puțin bune – cum ar fi lipsa unei variante sustenabile în cazul în care vrei concediu de maternitate/paternitate ori a unui concediu prelungit din motive personale. Personal, știam de la început care va fi situația și mi-am asumat asta. Impulsul de a le spune mamelor obosite să-și limiteze orele la locul de muncă, ori de a renunța complet la acesta, nu este de ajutor nimănui –  fiindcă avem vieți diferite cu obligații și contexte la fel de diferite.    *******

 




					

About Alexia Udriște

Hello, bunnies! Welcome to my safe space. My name is Alexia and I'm a full time freelance illustrator. I fell in love with watercolours a long time ago, but I also find joy in digital illustration. My days are filled with sweet colored water and mountains of books I never seem to climb fast enough, and when I find the time I like to challenge my inner (scared) artist with different styles and mediums. I'm in a continuous search for new projects and new things to learn and I'm always ready for a new adventure. When I find the courage I teach watercolour and encourage people to find their creative selves. One of my dreams is to live in a quiet place, away from the city noises and to drown myself in work - and dirt, it goes without saying that every hut needs a garden! Thank you for being part of my journey!

Related Posts

3 thoughts on “Copil, muncă și productivitate.

  1. Amelia says:

    Si eu am lucrat aproape la fel de mult ca si inainte in primele luni. Ma ocup cu cercetarea si scrisul, asa ca am si eu un program mai flexibil. Lucrurile s-au schimbat cand a inceput copilul sa umble prin casa… acum, la trei ani, mi se pare ca incepe sa inteleaga notiunea de munca, desi de cele mai multe ori asta inseamna ca vrea sa « munceasca » si ea. Incep sa ma indoiesc ca voi reveni vreodata la productivitatea de dinainte si nici nu mai sunt sigura ca vreau. Se doarme mai bine (eczema permitting) si mi s-a mai ridicat ceata de pe creier, dar oboseala nu dispare asa de usor si responsabilitatile tot mai multe, pe masura ce creste copilul. M-am lungit, ce vroiam sa spun e ca mi se pare important sa vorbim despre experientele astea ; bine ar fi de ne-ar asculta mai multi ! Iar ilustratiile sunt superbe.

  2. Daniela says:

    Eu am nascut in august si am lucrat pana in ultima clipă. Ma amuz teribil cum in ziua nasterii, in plin travaliu, inainte sa plec de la spital, intre doua contracții, am avut totusi grija sa emit facturile clientilor a. i. sa fiu sigura ca incasez la timp :))

    Acum e haos, lucrez doar cand imi permite ea. Asta se întâmplă noaptea, sau dimineata, uneori si la somnul de peste zi, daca e mai adanc. Partenerul e plecat de dimineata pana seara, uneori si in deplasare o zi, doua (atunci mi-e foarte greu) iar bunicii nu sunt aproape. Ne mai ajuta prietenii, finii si nașii.

    Câtă vreme nu are crize de colici si doarme bine, pot face freelancing-ul asta la nesfarsit… In schimb, problema la mine este cu mancarea. Nu imi mai ramane timp sa gătesc si sa ma alimentez cum trebuie, tinand cont ca alaptez. Voi ce solutie ati gasit pt asta?

    Referitor la pierderea de timp, nu mai exista conceptul acesta. Fac lucrurile muuult mai rapid si eficient ca inainte. Cred ca ma ajuta faptul ca stiu ca sunt contra cronometru si ca atunci cand se trezeste ea trebuie sa fiu 100% available!

    Btw, v-a foat util leaganul electric?

    Ganduri bune!

  3. Alexia Udriște says:

    Vai! E proaspătă! Să vă fie ușor!
    Păi hai să vedem…noi doar pe bunici ne bazăm, așa că pricep ce zici cu ajutorul. Nu o pasăm o oră, două decât dacă e o zi din aia în care eu sunt singură și nu fac față deloc cu treaba. E bine că aveți oameni alături. Contează mult.

    Nici eu nu mănânc. De când am rămas singură e foarte greu și recunosc că nu fac față cu nimic, că strâng pică în mine și nervi. Mănânc o dată pe zi. De gătit nici atât, așa că iau mult Fru Fru și bag răcituri și shake-uri proteice ori ia el take away cînd vine noaptea.
    El, când e plecat, mănâncă în oraș. Când e acasă mai gătim când e timp. Dar plecările lui înseamnă aglomerarea mea, iar când îl prind încerc să recuperez cât pot. E greu acum. E prima dată când simt că pierd controlul și nu are nicio legătură cu copilul, fiindcă am noroc de un copil liniștit. La noi plânsul de la gaze a trecut ( nu am agreat termenul de colici, medicii au tendința să-l arunce la orice plânset și în general ele se datorează leap-urilor, nu doar gazelor).

    Și da, părințeala aduce eficiență. Fiecare minut e folosit în mod util. Cumva e bine, nu?

    Foarte util. De pe la 6 săptămâni avea naps în el, apoi l-am folosit pentru când oboseau mâinile sau nu voia în brațe (yup, yup). Acum mă ajută că desprind scoica și o iau după mine prin bucătărie cât îmi fac o cafea sau alte din astea. Acum e grea și vrea să se miște mult, Marsupi-ul nu-i mai face față. Noi l-am primit împrumut, nu aș da full price pe unul însă. Mă bătea gândul să iau șezlongul de la Ikea, dar între timp a început să ceară în fund și poziția aia nu ar mai bucura-o.

    Să fie bine și cu somn!

Leave a Reply

Your email address will not be published.